Decembrie 2010



Copilul vorbeste cu mama sa despre oameni, joburi, pensie, populatia Terrei si alte chestii adanci de felul astora.

Mama ii povesteste ca in cativa ani populatia globului va creste atat de mult incat mancarea nu va mai ajunge pentru toti si vom fi nevoiti sa muncim mai mult. O parte dintre oameni, insa, nu vor mai fi utili, munca lor nu va mai fi necesara.

In mintea copilului incolteste o idee:

– Mama, nu vor mai produce nimic, asa ca mine?

– Tu esti elev, trebuie sa inveti inainte de a produce ceva.

– Gresit, deja produc ceva!

– Ce?

– Produc bucurie.

Pam-pam!


Dupa incercarea anterioara de coagulare a fortelor politice din Romania intr-un partid condus de el, copilul a gasit o platforma-program si un nume de partid cu care sigur va avea succes:

PB – Partidul Banal

Ideologia este banala, membrii lui vor fi clar banali, iar castigarea viitoarelor alegeri o sa fie, evident, o banalitate.

Si cum banalitatea nu are granite adaugarea sintagmei Roman la numele partidului chiar nu-si avea rostul.

Traiasca Partidul Banal in frunte cu marele sau conducator! Ura!


Copilul joaca de zor Gran Turismo (pentru bunici: e un joc cu curse de masini, pe PSP, care iti da la sfarsitul cursei, in functie de locul ocupat pe podium, un numar de “credite” – bani virtuali din care iti poti cumpara masini mai tari).

Cum este inca la inceput si adversarii artificiali sunt mai buni este copilul este de obicei la coada si primeste “credite” putine.

Asa ca, in timp ce-si conduce masina, comenteaza printre dinti:

-  Abia astept sa primesc ajutor social in “credite” ca sa-mi iau o masina mai buna si sa-i bat pe astia.

Morala: intr-o tara in care toata lumea primeste pomana de la stat de ce nu s-ar da si “credite” jucatorilor de Gran Turismo?


In seara de Mos Nicolae, atunci cand copii cuminti primesc cadouri, suna soneria de la intrare.

Copilul deschide repede usa si descopera pe pres o punga cu dulciuri si fructe.

Se uita in sus, in jos, dar nu vede pe nimeni.

Isi ia inima in dinti si striga:

– Mosuleee!

Se aude o voce groasa:

– Da!

Era nenea Dan, vecinul de jos si prietenul copilului.

– Stii cumva cine mi-a pus cadourile la usa?

– Cum cine, Mos Nicolae. M-am intalnit eu cu el pe scari.

– Hm, ia sa vedem ce avem aici? Ciocolata, bomboane, portocale, banane si…un bilet (scris de mana): “Pentru un copil cuminte si destept, cu drag, Mosul…”

Parintii se minuneaza, vecinul se minuneaza, toate lumea se intreaba cum de a venit Mos Nicolae cu cadouri.

Copilul dispare subit din peisaj, se duce in camera lui si vine cu o carte primita de la nenea Dan, cu dedicatie.

– Nenea Dan, nu vi se pare ca scrisul de pe carte seamana cu cel de pe bilet?

Lui nenea Dan ii pica fata, incepe sa tuseasca s.a.m.d.