Copilul vorbeste cu mama sa despre oameni, joburi, pensie, populatia Terrei si alte chestii adanci de felul astora.

Mama ii povesteste ca in cativa ani populatia globului va creste atat de mult incat mancarea nu va mai ajunge pentru toti si vom fi nevoiti sa muncim mai mult. O parte dintre oameni, insa, nu vor mai fi utili, munca lor nu va mai fi necesara.

In mintea copilului incolteste o idee:

– Mama, nu vor mai produce nimic, asa ca mine?

– Tu esti elev, trebuie sa inveti inainte de a produce ceva.

– Gresit, deja produc ceva!

– Ce?

– Produc bucurie.

Pam-pam!

Anunțuri