Mama transpirata, pe tocuri, cu copilul de mana, cu rucsacul copilului in spate si punga cu tenisi in dinti razbeste si urca/impinge copilul in autobuz (668, pentru cunoscatorii din Dr. Taberei).
Autobuzul pleaca – incepe sufocarea.
Mama vrea sa ii dea ultimele indicatii copilului care tocmai a stat 1 ora de vorba cu un prieten pe Facebook:
– Este mult mai bine sa vorbesti la telefon sau sa te intalnesti in weekend cu prietenul tau sa vorbiti, sa schimbati pareri.
– E suuper pe Facebook. Pot sa-mi fac multi prieteni!
– Mama, dar este mult mai placut sa ii auzi glasul, intonatia vocii, transmiti mai bine prin vorba, face-to-face.
– Imi place pe Facebook, invat sa tastez repede.
Autobuzul, fara alte procupari, asculta conversatia dezaproband din priviri mama care nu interzice din start Facebook-ul si se curba dupa santurile din asfalt.
Mama , incalzita, vine cu argumentul suprem:
– Crezi ca daca Dumnezeu vroia doar sa tastam, ne mai facea gura si urechi?! Iti poti imagina cum ar fi?!
Autobuzul nu mai respira, aproband si admirand argumentul gasit.
– DAA mama! Ar fi …. nu ar mai tipa nimeni la mine! spune copilul zambind smecher.
Autobuzul incremeneste si izbucneste intr-un hohot comun de ras.
Mama se strecoara spre iesire, coboara cu copilul in dinti, rucsacul in mana si tenisii in spate, tarandu-se spre scoala.

Anunțuri