La cursul de teatru copilul si colegii lui au avut de ascultat o melodie si de improvizat o sceneta pe baza ei.

Copiilor li s-a parut ca melodia era de inmormantare, asa ca au improvizat o scena mortuara.

Mama il intreaba pe copil:

-Si tu ce rol ai avut?

-Cel de mort!

-Sigur. cel mai complicat.

-Mama, e rolul principal si e cel mai dificil pentru ca trebuie sa tac tot timpul! Si sa stau nemiscat!


Mama a pierdut unul dintre vechile telefoane mobile ale copilului. Prilej de noi negocieri (cu tatal):

-Tata, mama mi-a pierdut telefonul si tu trebuie sa-mi dai 450 de lei!

-De ce trebuie sa-ti dau eu 450 de lei daca l-a pierdut mama?

-Pentru ca tu esti un om bun!

-Atunci fii si tu bun si iart-o pe mama.

-Eu nu sunt un om bun!

-Si in plus telefonul fusese folosit de tine mai multi ani, apoi de mine si de-abia dupa aceea de mama. Nu era nou asa ca nu poti cere cat a costat cand l-am cumparat.

-Atunci imi dai pentru telefon 300 de lei. Si 150 daune morale!

-Daune morale?

-Da, stii cat am suferit cand l-a pierdut?


Copilul vede ca va televizor urmeaza filmul „Ce gandesc femeile”:

-Mama, trebuie neaparat sa vad filmul asta. Am nevoie sa stiu ce gandesc femeile.

Mama incearca sa deturneze intentiile copilului catre scopuri mai didactice:

-Lasa ca ti-l povestesc eu: e vorba despre un barbat care se curenteaza in timp ce facea baie si care dobandeste astfel capacitatea de a auzi gandurile femeilor.

-Si nu-l doare capul a doua zi cand este la serviciu?


Mama, care amusineaza dulciurile primite de copil, este apostrofata prompt de acesta:
-Mama, te rog sa nu atingi de bomboanele mele din doua motive: pentru sanatatea ta si pentru fericirea mea.


Mama transpirata, pe tocuri, cu copilul de mana, cu rucsacul copilului in spate si punga cu tenisi in dinti razbeste si urca/impinge copilul in autobuz (668, pentru cunoscatorii din Dr. Taberei).
Autobuzul pleaca – incepe sufocarea.
Mama vrea sa ii dea ultimele indicatii copilului care tocmai a stat 1 ora de vorba cu un prieten pe Facebook:
– Este mult mai bine sa vorbesti la telefon sau sa te intalnesti in weekend cu prietenul tau sa vorbiti, sa schimbati pareri.
– E suuper pe Facebook. Pot sa-mi fac multi prieteni!
– Mama, dar este mult mai placut sa ii auzi glasul, intonatia vocii, transmiti mai bine prin vorba, face-to-face.
– Imi place pe Facebook, invat sa tastez repede.
Autobuzul, fara alte procupari, asculta conversatia dezaproband din priviri mama care nu interzice din start Facebook-ul si se curba dupa santurile din asfalt.
Mama , incalzita, vine cu argumentul suprem:
– Crezi ca daca Dumnezeu vroia doar sa tastam, ne mai facea gura si urechi?! Iti poti imagina cum ar fi?!
Autobuzul nu mai respira, aproband si admirand argumentul gasit.
– DAA mama! Ar fi …. nu ar mai tipa nimeni la mine! spune copilul zambind smecher.
Autobuzul incremeneste si izbucneste intr-un hohot comun de ras.
Mama se strecoara spre iesire, coboara cu copilul in dinti, rucsacul in mana si tenisii in spate, tarandu-se spre scoala.


Intrebare de plimbare de seara:

-Tata, daca dinozaurii au disparut acum 65 de milioane de ani, iar oamenii au aparut acum 250.000 de ani, ce-a facut Dumnezeu in tot timpul asta? Cu ce s-a distrat?


Copilul este verificat de mama, in masina, daca stie cuvintle pe care le avea de invatat la engleza:

-Cum se spune la „ieftin”?

-Cheap!

-Dar la „scump”?

-Dale?

N.red pentru bunicii rusofoni: Chip si Dale e un serial de desene animate cu 2 veverite. La „scump” se spune „expensive”.