Dupa prima saptamana de scoala mama capteaza toata atentia invatatoarei in vederea obtinerii unui raport detaliat asupra activitatii si re-activitatii Copilului.
Dupa ce doamna invatatoare explica de ce, daca va pune in scena vreodata „D-l Goe”, Copilul este sigur castigatorul rolului principal, vazand cum toata fatza mamei – ridicata cu chin, creme, coada de cal si ranjet larg- cade atrasa de o acceleratie gravitationala brusc crescuta pe acel metru patrat, pentru refacerea tenului mamei, incearca sa o dreaga.
Invatatoarea: D-na sa stiti ca fiul dumneavoastra a facut o persoana din scoala foarte fericita.
Mama (in gand): Iu! Are doar 6 ani, (restul de ganduri nu pot fi scrise aici).
Invatatoarea: A venit cineva la mine si mi-a spus ca lucreaza de 10 ani in scoala aceasta, are 90 de copii dar abia acum a venit un „tzanc” de 6 ani sa-i multumeasca pentru munca ei.
Mama: Interzisa, cine, oare cine o fi si ce o mai fi facut!!!???…
Invatatoarea: Despre bucatareasa vorbesc. Azi la pranz, Copilul s-a dus la bucatareasa sa-i multumeasca pentru mancarea delicioasa pe care o face.
Tata ranjeste satisfacut: A stiut fiul lui cu cine trebuie sa se puna bine, care este esenta vietii.
Mama (in gand): Smecherul s-a pus bine pentru un supliment.
De departe o doamna cu sort alb ne zambea fericita.
Copilul spune lucruri trasnite 