Copilul viziteaza inchisoarea din Palatul Dogilor.
Vede niste gauri in pereti si intreaba pentru ce sunt.
I se raspunde ca pentru a le da mancarea detinutilor.
E totusi nelamurit:
-Tata, cate sandwitch-uri primeau pe zi?


Copilul e nemultumit de meniul de la scoala asa ca a decis sa-l imbunatateasca dupa cum se vede mai jos:

Meniu

Publicitate

Dupa prima saptamana de scoala mama capteaza toata atentia invatatoarei in vederea obtinerii unui raport detaliat asupra activitatii si re-activitatii  Copilului.

Dupa ce doamna invatatoare explica de ce, daca va pune in scena vreodata „D-l Goe”, Copilul este sigur castigatorul rolului principal, vazand cum toata fatza mamei – ridicata cu chin, creme, coada de cal si ranjet larg- cade atrasa de o acceleratie gravitationala brusc crescuta pe acel metru patrat, pentru refacerea tenului mamei, incearca sa o dreaga.

Invatatoarea: D-na sa stiti ca fiul dumneavoastra a facut o persoana din scoala foarte fericita.

Mama (in gand): Iu! Are doar 6 ani, (restul de ganduri nu pot fi scrise aici).

Invatatoarea: A venit cineva la mine si mi-a spus ca lucreaza de 10 ani in scoala aceasta, are 90 de copii dar abia acum a venit un „tzanc” de 6 ani sa-i multumeasca pentru munca ei.

Mama: Interzisa, cine, oare cine o fi si ce o mai fi facut!!!???…

Invatatoarea: Despre bucatareasa vorbesc. Azi la pranz, Copilul s-a dus la bucatareasa sa-i multumeasca pentru mancarea delicioasa pe care o face.

Tata ranjeste satisfacut: A stiut fiul lui cu cine trebuie sa se puna bine, care este esenta vietii.

Mama (in gand): Smecherul s-a pus bine pentru un supliment.

De departe o doamna cu sort alb  ne zambea fericita.


Copii intra in clasa emotionati, parintii dupa ei, si mai emotionati.
Se aseaza fiecare in banca si rasfoiesc cartile gasite cu curiozitate.
D-na invatatoare incepe sa le spuna primele cuvinte de bun venit.
Copilul din dotare ridica mana si i se da cuvantul:
– D-na invatatoare noi cand mancaaam?!