Copilul se trezeste sambata dimineata la 6:30 nerabdator sa mearga in vizita la bunici unde il asteapta verisoara lui Ana.
Se trezeste si incepe sa strige:
– Mama! Tata! Mama! Tata! (se repreta fara pauza de respirat, pe 2 voci)
Mama cu ochii carpiti se duce in camera lui si deschide gura MAARE sa vorbeasca (a se citi strige).
Copilul, zambind ca un ingeras:
– Buna dimineata mama, dar nu te-am chemat, doar exersam vorbirea!!!

P.S. continuarea sadica in post-ul urmator.