Mama a pierdut unul dintre vechile telefoane mobile ale copilului. Prilej de noi negocieri (cu tatal):

-Tata, mama mi-a pierdut telefonul si tu trebuie sa-mi dai 450 de lei!

-De ce trebuie sa-ti dau eu 450 de lei daca l-a pierdut mama?

-Pentru ca tu esti un om bun!

-Atunci fii si tu bun si iart-o pe mama.

-Eu nu sunt un om bun!

-Si in plus telefonul fusese folosit de tine mai multi ani, apoi de mine si de-abia dupa aceea de mama. Nu era nou asa ca nu poti cere cat a costat cand l-am cumparat.

-Atunci imi dai pentru telefon 300 de lei. Si 150 daune morale!

-Daune morale?

-Da, stii cat am suferit cand l-a pierdut?


Mama transpirata, pe tocuri, cu copilul de mana, cu rucsacul copilului in spate si punga cu tenisi in dinti razbeste si urca/impinge copilul in autobuz (668, pentru cunoscatorii din Dr. Taberei).
Autobuzul pleaca – incepe sufocarea.
Mama vrea sa ii dea ultimele indicatii copilului care tocmai a stat 1 ora de vorba cu un prieten pe Facebook:
– Este mult mai bine sa vorbesti la telefon sau sa te intalnesti in weekend cu prietenul tau sa vorbiti, sa schimbati pareri.
– E suuper pe Facebook. Pot sa-mi fac multi prieteni!
– Mama, dar este mult mai placut sa ii auzi glasul, intonatia vocii, transmiti mai bine prin vorba, face-to-face.
– Imi place pe Facebook, invat sa tastez repede.
Autobuzul, fara alte procupari, asculta conversatia dezaproband din priviri mama care nu interzice din start Facebook-ul si se curba dupa santurile din asfalt.
Mama , incalzita, vine cu argumentul suprem:
– Crezi ca daca Dumnezeu vroia doar sa tastam, ne mai facea gura si urechi?! Iti poti imagina cum ar fi?!
Autobuzul nu mai respira, aproband si admirand argumentul gasit.
– DAA mama! Ar fi …. nu ar mai tipa nimeni la mine! spune copilul zambind smecher.
Autobuzul incremeneste si izbucneste intr-un hohot comun de ras.
Mama se strecoara spre iesire, coboara cu copilul in dinti, rucsacul in mana si tenisii in spate, tarandu-se spre scoala.


Copilul viziteaza muzeul de stiinta si tehnica din Milano, in zona rezervata lui Marconi.

Dintre toate exponatele si modelele functionale prezentate (statii radio, telegraf, telefoane mobile, antene etc) copilul este fascinat de… telefonul cu „firutz”.

Adica de telefonul fix cu disc pe care nu l-a mai vazut niciodata.

Unii dintre noi suntem deja istorie.


Copilul sta pe intuneric in pat si filosofeaza:
-Tata, stii care este cea mai buna scula cu care repari tot ce se strica?
-Nu stiu.
-Telefonul. Cu el poti sa suni reparatorul pentru orice lucru stricat.